Search


  Advanced Search
 
 »  Home  »  Articole din presa
Articole din presa
Articole din presa sau televiziune, descrieri de pe net a rasei ciobanesc alb elvetian.



(Page 2 of 3)   « Back  | 1 | 2 | 3 | Next »
» Rasecaini.ro
By CONSTANTIN TITUS CRISTIAN | Published 06/15/2008 | Articole din presa | Rating:  | printer version
 


Talie : Medie
Tara de origine : Descendent direct al Ciobanescului German
Culori : Alb
Inaltime : 60-65cm
Greutate : 35-40kg
Durata : 12 ani
Boli : Displazie de sold, probleme la ochi, dinti, blana sau piele, alergii
Temperament : Prietenos, atent si loial 
   Descriere: Rasa ciobanesc alb elvetian seamana foarte mult cu ciobanescul german in afara de culoare. Are blana lunga si stufoasa. Culoarea este intotdeauna alba.
   Temperament: Ciobanescul alb elvetian este prietenos, atent si loial.
   Este foarte protectiv cu familia. Este precaut cu strainii, dar nu devine agresiv.
   Are un temperament mai calm decat cel al unui ciobanesc german.
   Le place sa munceasca si sa stea aproape stapanului. Fiind foarte inteligent, este usor de dresat, invatand repede.
   Ciobnescul alb elvetian poate fi foarte sensibil, chiar timid. Sunt obedienti si nu necesita metode dure de antrenament.
   Este foarte important sa fie socializat de mic, avand dese intalniri cu diferite animale, oameni, lucruri sau situatii care sa-l ajute sa creasca intr-un mod echilibrat. De obicei se intelege bine cu alte rase de caini si chiar cu copii. Se intelege si cu pisicile atata timp cat e socializat cu ele de mic.
   Ciobanescul alb este recunoscut ca un caine foarte galagios. Se zice ca \'poarta mereu conversatii cu cainele vecinului\'.
   Conditii de trai: Ciobanescul alb elvetian poate trai bine intr-un apartament daca beneficiaza de suficiente exercitii.

» Imperecheri.ro
By CONSTANTIN TITUS CRISTIAN | Published 06/15/2008 | Articole din presa | Rating:  | printer version

Standard FCI nr. 347

Originea
Elvetia

Aspectul general
Puternic, muschi bine dezvoltati, marime medie, caine ciobanesc alb cu urechi ciulite (ridicate), strat dublu de blana sau strat dublu de blana lunga; forma rectangulara; osatura de dimensiune medie si eleganta, contur si aspect exterior armonios.

Proportii importante
Masculi: 60-66 cm, cca 30-40 kg Femele: 55-61 cm, cca 25-35 kg Cainii care sunt putin sub sau peste standarde nu trebuie sa fie descalificati.
Forma rectangulara cu lungime moderata. Lungimea copului fata de inaltimea la greaban = 12 : 10

Capul
Capul: puternic, uscat (arid) si bine cizelat, bine proportionat cu restul corpului. Vazut de deasupra sau din lateral, nasul are catre varf o forma triunghiulara. Axele craniului si fruntii sunt paralele.

  • In regiunea craniana: craniul - doar putin rotunjit, brazdat pe centru; stopul - distinct, usor ridicat
  • In regiunea faciala: nasul - forma normala, dimensiune medie, de preferat/natural negru, nasul ca zapada (pierdere de pigment ce rezulta in pete roz) este tolerat; botul - puternic si moderat de lung, podul nazal si linia de jos a botului sunt drepte, usor convergente spre nas; buzele - uscate, se inchid compact/strans, negre; dintii - puternici si completi, muscatura de foarfeca. Dintii trebuie sa fie pozitionati in forma patrata/dreptunghica pe falca/maxilar. Ochii - marime medie, forma de migdala, putin oblici cu margini negre bine incadrate, culoarea este de la maro/caprui inchis pana la negru. Urechile dispuse sus, purtate vertical; urechi ciulite (ridicate), paralele si orientate in fata; sub forma de dreptunghi, la varf usor triunghiular-rotunjite; acoperite cu par scurt. Gatul - lungime medie si musculos, larg la baza, fara barbie; linia arcuita a spatelui se intinde elegant, fara intrerupere, de la capul tinut la o inaltime moderata pana la greaban; linia gatului trebuie sa fie usor inclinata spre osul pieptului.

Gatul, linia superioara, corpul
Corpul e puternic, musculos, lungime medie. Greaban pronuntate; se imbina bine cu gatul si cu spatele. Spatele - drept si nivelat, musculatura puternica. Crupa - lunga si de latime medie; aproximativ orizontala, coborand usor catre spate. Pieptul - nu foarte lat; adanc, aproximativ 50% din inaltimea la greaban, ajungand pana la coate; oval; pieptul si cutia toracica bine extinse spre spate. Capul pieptului proeminent.
Abdomenul si partile laterale - zvelt, partile laterale ferme; linia inferioara usor ascendenta. Coada in forma de sabie, stufoasa, se subtiaza spre varf; asezata mai degraba in adancime; ajunge cel putin pana la jaret; in rest atarna drept in jos sau cu o usoara forma de sabie curbata in a treia parte (segment) spre capat; in miscare este purtata mai sus dar niciodata mai sus de linia cea mai inalta a corpului.

Trenul anterior
Picioarele din fata drepte, vazute din fata; asezate la o distanta moderata unul de altul; bine unghiulate, vazute din profil. Umerii - omoplati lungi si bine intinsi pe spate; bine unghiulati; intreg umarul are o musculatura dezvoltata. Partea de sus a picioarelor din fata este dreapta, potrivit de lunga, muschi puternici. La partea de jos a picioarelor din fata este lung, drept, puternic.
Chisita - ferma si foarte putin oblica.

Trenul posterior
Picioarele din spate - vazute din spate, drepte si paralele; cand sta in picioare nu sunt prea departate; vazut din lateral, unghiulatie potrivita.
Coapsa superioara e de lungime medie, muschi puternici. Coapsa inferioara are lungime medie, dispusa oblic, cu osatura solida si muschi puternici. Incheietura jaretului - puternica, bine unghiulata. Jaretul are lungime medie, drept, puternic; pintenii trebuie ?ndepartati.
Picioare - ovale, cele din spate fiind putin mai lungi decat cele din fata; degetele stranse si bine arcuite; pernite ferme si negre; de dorit sa aiba unghii negre.

Roba
Lungime medie, strat dublu de blana aproape de piele sau strat dublu de blana lunga; stratul inferior de blana (puful) abundent, acoperit cu par protector tare, cu firul drept, botul, fata, urechile si partea din fata a picioarelor sunt acoperite cu par mai subtire; pe gat si pe partea din spate a picioarelor blana este putin mai lunga. Se permite parul tare, usor ondulat.
Pielea trebuie sa fie fara incretituri sau cute, se intinde fin pe musculatura, inchis pigmentata.

Culori si semne
alb, este de preferat albul pur.

Miscarea
Secventa a pasilor elastica si ritmica, cu mers egal si rezistent; picioarele din fata sunt aruncate in afara cu putere; la trap se remarca o acoperire speciala a terenului, fluenta.

Temperamentul
Vivace, fara nervozitate, atent si pazitor; prietenos cu cei pe care ii cunoaste bine, loial si afectuos; usor de dresat si echilibrat; rezervat fata de straini dar nu temator sau agresiv; abordeaza mediul necunoscut cu rezervare si cu precautie la inceput, apoi cu curiozitate.

Altele
Nota: Masculii trebuie sa prezinte doua testicule normal dezvoltate, complet coborate in scrot.

Defecte eliminatorii
Orice abatere de la punctele precedente (anterioare) se va considera defect iar seriozitatea cu care trebuie privit defectul va fi direct proportionala cu gradul lui.
Greseli minore

  • culoare a blanii de pe varful urechilor usor salbatica (galbui deschis sau tente de roscat) sau pe partea din fata sau din spate a cozii.
    Greseli majore
  • aspect greoi (masiv), constructie scurta (forma patratoasa)
  • masculinitate sau feminitate neclar definite
  • lipsa dintilor altii decat M3 sau cel mult doi PM1
  • ochi albastri, ochi bulbucati
  • urechi lasate, care atarna, urechi semi-ciulite, urechi pleostite
  • curbura (scobitura) puternica a liniei spatelui
  • coada tinuta covrig, coada innodata, coada purtata pe spate
  • textura parului: stratul exterior de blana moale, matasos; blana lanoasa, creata, deschisa; par lung, fara stratul inferior (puf).
  • culoarea parului: culoarea blanii de pe varful urechilor puternic salbatica (decolorare in galbui deschis sau tente de roscat) sau pe partea din fata sau din spate a cozii
  • totala lipsa de pigment, albinos
  • deficiente de caacter: timiditate, agresivitate

    De stiut
    Lupul alb e un caine de familie sau pentru ajutor in munca, cu o prietenie speciala fata de copii, caine de paza foarte receptiv, voios (vesel) si rapid in invatare.

    Stiati ca
    Scurt sumar istoric:

    Deoarece standardul original al Cainelui Ciobanesc German stipula in 1933 ca o blana alba constituie o greseala descalificanta, Cainii Ciobanesti Germani Albi au disparut aproape complet de pe continentul European. Doar multumita faptului ca au continuat sa fie crescuti in mod independent in America si Canada, Ciobanestii Albi au supravietuit si s-au dezvoltat treptat ca o rasa distincta.

    Primii caini de aceasta rasa au fost reimportanti in Elvetia la inceputul anilor 70. Inainte ca acesti Caini Ciobanesti Germani cu blana alba sa fie eliminati si din standardele de rasa din America, masculul ?Lobo", nascut in America pe 5 martie 1966 a fost inregistrat in Swiss Stud Book (SHSB). Descendentii acestui ultim mascul ce a fost inregistrat in SHSB, impreuna cu alti ciobanesti albi importati din America sau Canada, s-au inmultit treptat. In acest moment sunt cateva sute de Ciobanesti Albi de rasa pura de mai multe generatii raspanditi in toata Europa.

    In ultimele trei decenii, anatomia si caracterul Ciobanescului Alb s-au distantat distinctiv de cele ale stramosului lui German. Pentru acest motiv, a fost recunoscut in Elvetia din 1991 ca o noua rasa sub denumirea de ?Ciobanescul Alb". (Olanda, Danemarca si Cehia au urmat exemplul si inregistreaza acum Ciobanescul Alb ca rasa nationala recunoscuta).

    Prezentare realizata de: www.lupi-albi.ro

    </LOOP name="prez_rasa">


  • » Animalutze.com
    By CONSTANTIN TITUS CRISTIAN | Published 06/15/2008 | Articole din presa | Rating:  | printer version

    Ciobanescul Alb Elvetianse adapteaza în orice mediu si se simte la fel de bine într-un apartament ca si într-o curte. "El este foarte jucaus, dar poate ramâne, la fel de bine, asezat calm la picioarele dumneavoastra, când luati masa la restaurant", afirma Joannes Kraakman, un cunoscut crescator.
    Ciobanescul Alb are nevoie de exercitii, ca orice alta rasa. Zilnic doua plimbari, la ore regulate, sunt suficiente. Si daca nu ramâne singur mult timp, totul este în regula. Pentru a-i pastra frumusetea parului, este suficient sa fie periat zilnic. Chiar daca este alb, nu se murdareste prea usor si pare ca se curata singur de murdarie. Ciobanescul Alb este înzestrat de natura cu o sanatate de fier. Cu spatele lui ferm si crupa dreapta, Ciobanescul Alb nu este predispus la displazie coxo-femurala, asa cum se întâmpla cel mai frecvent în cazul raselor de talie mijlocie si mare.

    Hrana uscata este, bineînteles, recomandata. "Ciobanescul Alb nu este foarte mâncacios. El manânca atât cât are nevoie si lasa restul, chiar daca e plin castronul. Trebuie sa manânce de doua ori pe zi, o treime dimineata si restul seara, ca sa se evite torsiunea de stomac", explica tot Joannes Kraakman. E un câine care vrea cu orice pret sa-i faca pe plac stapânului, motiv pentru care poate fi dresat foarte usor. <?XML:NAMESPACE PREFIX = O /><O:P ctxAsBoom_True></O:P>

    <O:P ctxAsBoom_True></O:P>

    Acelasi crescator afirma ca acest câine "este mai degraba unul de companie decât de munca. El este mai putin bun pentru atac decât Ciobanescul German." Explicatia este ca, timp de decenii, aptitudinile de paza si de protectie nu au fost un criteriu de selectie, ba chiar s-au preferat exemplarele cât mai sociabile si mai blânde. Nu este nevoie sa fie pedepsit, pentru ca are un instinct de dominare putin dezvoltat, spre deosebire de alte rase, si este ascultator pentru ca doreste sa-i faca placere stapânului. <O:P ctxAsBoom_True></O:P>

    <O:P ctxAsBoom_True></O:P>

    Acest câine calm si echilibrat este si un companion perfect pentru copii. Este sociabil si se întelege bine chiar si cu celelalte animale: pisici, cai si alti câini. El este un bun câine de familie, vigilent, si nu trebuie sa fie agresiv. Este plin de temperament, fara sa fie nervos, stie sa-si demonstreze dragostea si fidelitatea fata de membrii familiei, fara sa fie agasant. În situatii neasteptate se arata mai degraba prudent si retinut, decât curios sau agresiv.
    articol oferit de:Titus-Cristian Constantin
    http://www.lupi-albi.ro


    » Caini-pisici.com
    By CONSTANTIN TITUS CRISTIAN | Published 06/15/2008 | Articole din presa | Rating:  | printer version
     CIOBANESC ALB ELVETIAN ---
    Talie: medie Bichon Frise
    Origine: descendent direct al Ciobanescului German
    Culori: alb
    Inaltime: 60-65cm
    Greutate: 35-40kg
    Durata vietii: 12 ani
    Boli frecvente: probleme la ochi, dinti, blana sau piele, alergii
    Temperament: prietenos, atent si loial

    Descriere: Rasa ciobanesc alb elvetian seamana foarte mult cu ciobanescul german in afara de culoare. Are blana lunga si stufoasa. Culoarea este intotdeauna alba.

    Temperament: Ciobanescul alb elvetian este prietenos, atent si loial.

    Este foarte protectiv cu familia. Este precaut cu strainii, dar nu devine agresiv.

    Are un temperament mai calm decat cel al unui ciobanesc german.

    Le place sa munceasca si sa stea aproape stapanului. Fiind foarte inteligent, este usor de dresat, invatand repede.

    ciobnescul alb elvetian poate fi foarte sensibil, chiar timid. Sunt obedienti si nu necesita metode dure de antrenament.

    Este foarte important sa fie socializat de mic, avand dese intalniri cu diferite animale, oameni, lucruri sau situatii care sa-l ajute sa creasca intr-un mod echilibrat. De obicei se intelege bine cu alte rase de caini si chiar cu copii. Se intelege si cu pisicile atata timp cat e socializat cu ele de mic.

    Ciobanescul alb este recunoscut ca un caine foarte galagios. Se zice ca 'poarta mereu conversatii cu cainele vecinului'.

    Conditii de trai: Ciobanescul alb elvetian poate trai bine intr-un apartament daca beneficiaza de suficiente exercitii.

    » Caracteristici ale ciobanescului alb elvetian
    By CONSTANTIN TITUS CRISTIAN | Published 06/15/2008 | Articole din presa | Unrated  | printer version
    Ciobanesc Alb... Elvetian
    Iata ca va prezentam cea mai noua dintre rasele recunoscute de catre FCI: Ciobanescul Alb Elveţian, fost „americano-canadian“, fost „canadian“, fost subiect de aprigi dispute şi ţinta pentru nedrepte acuzaţii.

    Deşi Ciobanescul Alb şi Ciobanescul German au, în mod cert, un punct comun de plecare, între aceste rase au aparut, cu timpul, serioase diferenţe de morfologie, datorate criteriilor diferite abordate în selecţie: Ciobanescul Alb a ramas doar un câine lupoid, solid şi frumos, în timp ce Ciobanescul German a devenit rasa cu cea mai stricta şi sofisticata selecţie. Faţa de cel German, Ciobanescul Alb este mai mare, crupa lui este aproape dreapta şi mai lunga, iar cazurile de displazie sunt înca foarte rare.

    Din câteva carţi dedicate istoriei şi evoluţiei Ciobanescului German, aflam date importante despre primele exemplare albe prezentate în expoziţiile germane. Evident, totul se întâmpla înainte sa fi început selecţia rasei denumite astazi Ciobanesc German. Astfel, în 1882, la expoziţia de la Hanovra au fost prezentaţi doi Ciobaneşti de culoare alba, unul dintre ei având numele Greif. Apoi Greif a aparut din nou în expoziţie, tot la Hanovra, în 1887.

    Un an mai târziu, la Hamburg, a fost expusa femela Greifa, iar în 1889 a aparut şi masculul Greif II. Toţi aceşti Ciobaneşti de culoare alba erau înregistraţi pe numele baronului von Knigge. Apoi, în 1899, capitanul Max von Stephanitz cumpara un exemplar de Ciobanesc German, pe Hektor Linksrein. Pornind de la Hektor, von Stephanitz a început selecţia Ciobaneştilor Germani.

    Însa, ceea ce se spune foarte rar este ca Greif a fost unul dintre bunicii lui Hektor! În consecinţa, genele albe existente în „bagajul“ lui Hektor au fost transmise urmaşilor lui, aşa ca lui Hektor i se poate atribui o paternitate dubla: a Ciobaneştilor Germani, dar şi a Ciobaneştilor Albi. În timp ce în Germania, sub „bagheta“ lui Von Stephanitz, activa Clubul de Ciobanesc German (SV), Ann Tracy, a fondat în 1912, la New York, prima Asociaţie pentru Ciobaneştii Germani din America. Chiar din primele generaţii importate din Germania, apar pui de culoare alba.

    Primii câini importaţi de Ann Tracy aveau strânse legaturi de rudenie cu Greif şi Greif II, aşa ca în canisa ei s-au nascut şi pui albi, aceştia fiind primii Ciobaneşti Germani de culoare alba înregistraţi în AKC. Cum americanii au obiceiul de a nu prea respecta Standardele FCI ale raselor originare din alte ţari, culoarea alba nu a fost exclusa din Standardul american al Ciobanescului German decât în anul 1968! Dar Ciobaneştii albi devenisera destul de populari în SUA, înca de la începutul anilor ‘60, mai ales datorita promovarii prin televiziune. Cam tot pe atunci au aparut şi primele polemici, generate de acuzaţiile crescatorilor de Ciobaneşti „normali“, care susţineau ca omologii lor care creşteau Ciobaneşti Albi produceau exemplare cu serioase probleme genetice.

    Ca reacţie la excluderea exemplarelor albe, în SUA ia naştere imediat un Club de Ciobaneşti Albi. Aceeaşi situaţie se repeta în Canada. În aceeaşi perioada, la începutul anilor ‘70, primii Ciobaneşti Albi sunt re-exportaţi Europa, mai precis în Elveţia, iar masculul Lobo, nascut în Statele Unite la 5 martie 1966, a fost înscris în Cartea de Origini Elveţiana (LOSH). În paralel, câţiva pasionaţi din Olanda şi Danemarca importau şi ei alte câteva exemplare. Din canisa elveţiana Kron provine Kron’s Rani von Finn, care a fost cumparat de germanul Martin Faustmann, în 1980.

    Si uite aşa, Ciobanescul Alb se reîntorcea acasa, în Germania, dupa aproape un secol de „exil“. Si nu numai ca se reîntoarce, dar câştiga şi popularitate în rândurile publicului şi crescatorilor. În 1992, Raad van Beheer, Asociaţia chinologica naţionala din Olanda, a acceptat sa înscrie Ciobaneştii Albi într-un registru genealogic separat (Registru de Aşteptare), exemplul ei fiind urmat la scurt timp şi de alte ţari europene, printre care Cehia, Suedia, Danemarca, Norvegia şi Austria. În 1984 s-a înfiinţat şi WSU (Weisser Schäferhund Union – Uniunea Ciobanescului Alb).

    Din punctul de vedere al FCI, Ciobanescul Alb a continuat sa fie, însa, „ostracizat“. Cu scopul de a obţine recunoaşterea oficiala a rasei, a fost înfiinţata IWSF (International White Shepherd Federation – Federaţia Internaţionala a Ciobanescului Alb) dar, conform regulamentelor, cererea de înregistrare la FCI ar fi trebuit sa fie înaintata de Germania, în calitatea ei de ţara de origine a rasei.

    Pentru ca Germania nu a luat aceasta hotarâre, Canada ramânea singura care putea sa faca acest lucru, utilizând denumirea Ciobanesc Alb Canadian. Prea multe informaţii „din culise“ nu ştim, dar, în cele din urma, dosarul de omologare provizorie a rasei Ciobanesc Alb a fost depus la FCI de catre... Elveţia.

    Si acordul FCI nu a întârziat, astfel încât, începând cu 18 decembrie 2002, în Nomenclatorul FCI, la secţiunea raselor în curs de omologare, a fost înregistrat Ciobanescul Alb Elveţian, cu numarul de Standard 347. De ce „elveţian“ şi nu „canadian“ sau „americano-canadian“, iata discuţii care nici nu mai au rost, important fiind doar ca printr-o hotarâre salutara s-a reparat nedreptatea care i s-a facut acestui câine, deja prea mult timp. Si, cu siguranţa, în curând vom vedea Ciobanescul Alb câştigând „locuri fruntaşe“ la concursurile BOG şi BIS.

    Intretinere

    Ciobanescul Alb se adapteaza în orice mediu şi se simte la fel de bine într-un apartament ca şi într-o curte. „El este foarte jucauş, dar poate ramâne, la fel de bine, aşezat calm la picioarele dumneavoastra, când luaţi masa la restaurant“, afirma Joannes Kraakman, un cunoscut crescator.

    Ciobanescul Alb are nevoie de exerciţii, ca orice alta rasa. Zilnic doua plimbari, la ore regulate, sunt suficiente. Si daca nu ramâne singur mult timp, totul este în regula. Pentru a-i pastra frumuseţea parului, este suficient sa fie periat zilnic. Chiar daca este alb, nu se murdareşte prea uşor şi pare ca se curaţa singur de murdarie.

    Ciobanescul Alb este înzestrat de natura cu o sanatate de fier. Cu spatele lui ferm şi crupa dreapta, Ciobanescul Alb nu este predispus la displazie coxo-femurala, aşa cum se întâmpla cel mai frecvent în cazul raselor de talie mijlocie şi mare.

    Hrana uscata este, bineînţeles, recomandata. „Ciobanescul Alb nu este foarte mâncacios. El manânca atât cât are nevoie şi lasa restul, chiar daca e plin castronul. Trebuie sa manânce de doua ori pe zi, o treime dimineaţa şi restul seara, ca sa se evite torsiunea de stomac“, explica tot Joannes Kraakman. E un câine care vrea cu orice preţ sa-i faca pe plac stapânului, motiv pentru care poate fi dresat foarte uşor.

    Acelaşi crescator afirma ca acest câine „este mai degraba unul de companie decât de munca. El este mai puţin bun pentru atac decât Ciobanescul German.“ Explicaţia este ca, timp de decenii, aptitudinile de paza şi de protecţie nu au fost un criteriu de selecţie, ba chiar s-au preferat exemplarele cât mai sociabile şi mai blânde. Nu este nevoie sa fie pedepsit, pentru ca are un instinct de dominare puţin dezvoltat, spre deosebire de alte rase, şi este ascultator pentru ca doreşte sa-i faca placere stapânului.

    Acest câine calm şi echilibrat este şi un companion perfect pentru copii. Este sociabil şi se înţelege bine chiar şi cu celelalte animale: pisici, cai şi alţi câini. El este un bun câine de familie, vigilent, şi nu trebuie sa fie agresiv. Este plin de temperament, fara sa fie nervos, ştie sa-şi demonstreze dragostea şi fidelitatea faţa de membrii familiei, fara sa fie agasant. În situaţii neaşteptate se arata mai degraba prudent şi reţinut, decât curios sau agresiv.




    (Page 2 of 3)   « Back  | 1 | 2 | 3 | Next »